Am așteptat cu nerăbdare momentul în care restricțiile se vor ridica și vom putea să ieșim din casă pentru a ne relaxa. Anul acesta nici vorba de Grecia sau Turcia și nici vreun all inclusive pe alte meleaguri. Dacă așteptam un moment bun pentru a vizita locurile frumoase din țara noastră…ăsta e.
Pentru că ne dorim să păstrăm distanța socială și vrem în continuare să facem tot posibilul pentru a ne proteja, anul acesta vom căuta locuri de cazare unde să fim doar noi trei.
Partea bună din toată pandemia asta e că am învățat să ne adaptăm, să descoperim ce ne place, să petrecem mai mult timp în natură. Am ajuns să realizăm că avem nevoie de fapt de mult mai puține lucruri decât am fi crezut până acum și să le apreciem pe cele cu adevărat importante.
Prima noastră excursie anul acesta a fost în județul Alba, la 5 km de condus pe un drum prin pădure, unde am găsit o căsuță prefabricată cu geamuri de jur împrejur, în vârf de munte, în apropierea unui pârâu al cărui susur îl puteai auzi de pe terasă. Departe de aglomerație, zero semnal la telefoane. Sună bine, nu?
Sună bine dacă sunteți confortabili ca noaptea să auziți tot. Sau mai degrabă să nu auziți nimic. E o liniște de nu-ți vine a crede, iar dacă nu vă place să fiți singuri, s-ar putea ca stropii de ploaie amplificați de tabla subțire a acoperișului, în combinație cu câte un lătrat de câine să vă dea câteva palpitații.
Poate în weekend e mai animată atmosfera, noi am fost in timpul săptămânii, tocmai pentru că ne doream liniște și liniște am găsit. Am prins soare, ploaie, ceață, nori, furtună. De toate.
De cum am ajuns, am instalat un ‘cort’ pentru D., am despachetat bagajele și ne-am așezat pe șezlonguri. Nu știu voi cum faceți bagajele, dar în cazul nostru e așa: că mergem pe 2 zile, că mergem 2 săptămâni, tot atâtea avem. Presupun că e ok, din moment ce soția spune că e ok.
În ceea ce privește gătitul, bucătăria noastră s-a mutat în afară.
Doar în prima seară am gătit înăuntru niște paste cu sos roșu, busuioc și parmezan, pentru a-l mulțumi pe D., iar a doua zi, după ce micul dejun cu cereale și bezele și-a pierdut din efect, am făcut niște burgeri și mici la grătar. N-ai cum să nu faci mici la grătar, măcar așa de poftă.
Noua noastră căsuță timp de 2 nopți 
Despre una, despre alta Cu paste cu sos roșu nu aveam cum să dau greș 
Un vin și o poveste 
Nelipsita cafea de dimineață 
Micul dejun – cea mai importantă masă a zilei 
Lui D. nu îi plac căpșunii, așa că a vrut bezele lângă cereale 
Munca în echipă – Soția taie cartofii 
Eu mă ocup de foc 
Mici de pui, burger de vită la grătar 
Ce grătar e ala fără mici? 
Liniștea naturii 
Oriunde mergem găsim câte un cățel – partea 1 
Bunul somn de amiază 
Noapte bună